Pacient - Partener

Am fost cândva la un curs al unui medic, unul dintre cei mai cunoscuți din Europa, care are mulți adepți si care de obicei ține cursuri foarte interesante. Mie mi-a plăcut foarte mult o parte din cursul domniei sale pe care doresc să o împărtășesc cu dumneavoastră:

Vă arăt un lucru foarte simplu despre medicina viitorului. Sunt ca Jules Verne, vă arăt dinainte ce va fi: omul va ajunge să călătorească pe Lună, se vor întâmpla tot feluri de lucruri...

În medicina viitorului va avea loc o mare schimbare. Va dispărea ceva. Va dispărea pacientul. Serios!

Ce este pacientul?

Are originea dintr-un cuvânt din limba latină.

Cuvântul pacient vine din "patientia" - am scris în latină- șicare înseamnă răbdare. Dacă aș vrea să traduc cuvântul pacient, aș spune: "cel care are răbdare".

Cea mai mare comoară a omului este sănătatea lui. Omul joacă rolul de pacient în privința sănătății sale. Așteaptă cu răbdare până lucrurile se înrăutățesc atât de mult că abia se mai "târăște". Atunci el merge la cabinetul medical, ia un număr de ordine și stă jos cu răbdare, sau așteaptă răbdător până când îi fac tot felul de investigații...

"Suspinați, trageți picioarele, lăsați moale abdomenul!"

Preia cu răbdare toate biletele de trimitere, așteaptă cu răbdare, apoi respiră stand în patru labe, până când îi introduce pe la spate furtunul acela lung de câțiva metrii.

- "Cum a fost?"

- "Teribil."

Apoi merge de colo-colo, cu răbdare, cu rezultatele lui, din care nu înțelege nici un cuvânt. De fapt acolo este scrisă doar soarta lui, dar el este răbdător și se plimbă de colo-colo.

Ce este scris, nu știe.Ce mai este și asta?

Trebuie să mă mai duc să mi se mai facă și alte investigații?

Apoi, cu răbdare, își scoate medicamentele și tot cu răbdare le consumă.

"Mamă, din alea verzi câte trebuie să iau?"

Constată cu răbdare că îi este din ce în ce mai rău.

Omul nu este pacient pe alte teritorii ale vieții lui. Și nici nu vrem să fie pacient.

Pacientul nu este bun pentru noi, medicii.

Omul, pe alte teritorii al vieții lui, este partener.

Să vă gândiți un pic, cum ar fi dacă de exemplu omul ar fi pacient la frizer? Ar intra și ar spune: Știi, Borika, am venit să faci ceva cu capul meu, orice vrei tu! Și atunci Borika, care în ziua respectivă are una din zilele ei proaste, ia aparatul și vă tunde chel. Dumneavoastră ieșiți și spuneți: "Ce să fac, dacă Bori așa a considerat că va fi bine. Aștept până crește."

Merge cineva la restaurant și nu mai joacă rolul pacientului. Stă acolo cam trei ore și nimeni nu-l bagă în seamă. "Vor veni, nu sunt nerăbdător." Apoi când vin cineva spune: "Aduceți-mi ceva, orice, imi este indiferent, pot fi și ceva rămășițe, nu este nici o problemă dacă nu este caldă mâncarea. Dacă se poate să fie și cât mai scump."

Omul, când își construiește casă nu mai este pacient. Și-a strâns bănuții, îi dă meseriașului. "Meseriașule, aici am toți banii mei, construiți ceva așa cum considerați că va fi bine! Eu apoi voi locui în casa respectivă." Meseriașul se apucă și construiește casa. Intră omul și întreabă:

- "Baie nu este?"

- El răspunde: "Nu am avut chef."

- Pacientul spune: "Nu este nici o problemă, în drum spre casă mă voi spăla pe undeva."

Înțelegeți? Omul este partener într-o anumită măsură, în tot ceeace face spune și ce își dorește!

Bineînțeles, constructorul știe mai bine! El știe cum să construiască o casă, dar eu știu ce pretenții am. Sunt un partener cu drepturi egale. Frizerul poate că știe cel mai bine, dacă poate folosi acea vopsea de păr, ...sau dacă am voie să hidrogenez părul încă o dată, sau este deja periculos, ori dacă e bine să-mi tund părul așa scurt. Îmi face propuneri, sugestii.

Dar suntem parteneri cu drepturi egale, nu-i așa?

El știe mai bine!

Dar la restaurant tot eu știe mai bine, ce vreau să mănânc, nu-i așa...?

Poate îmi propune ceva, și eu accept propunerea respectivă.

Dar suntem parteneri egali!

Nici oamenilor, dar nici nouă, medicilor, nu ne este folositor un pacientul. Noi avem nevoie de parteneri care se pricep să ne spun ceva foarte important. Aș vrea să vă liniștesc și să vă spun că cei care stați astăzi aici, adica Dumneavoastră, nu sunteți pacienți. Pacienții nu au venit azi, ei stau acasă. Cei care azi sunteti aici sunteți parteneri. Vreți să știți ceva despre sănătate? Veți să vă pricepeți la propria sănătate? Vreți să participați ca parteneri cu drepturi egale, nu-i așa...?

"Vreți să acumulați cunoștințe, vreți să vă folosiți mintea, și să aveți curajul să întrebați.

De aceea sunteți aici."

Bineînțeles "Cititori dragi" că dacă citiți acest studiu nici Dumneavoastră nu sunteți pacienți, voi sunteți parteneri!