Diabetul Zaharat

În întreaga lume sunt aproximativ 336 de milioane de oameni care sunt luați în evidență cu diabet zaharat. Probabil că sunt mult mai mulți cei care suferă de această boală, dar în prezent nu știm încă cifra reală a celor care au o astfel de afecțiune.

Să vedem, care este situația în România? Următorul articol il veți găsi și pe internet.

Aproape două milioane de români suferă de diabet zaharat. România, locul doi în Europa (studiu)

Rezultatele primului Studiu Național privind Prevalența Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezității, Dislipidemiei, Hiperuricemiei și Bolii Cronice de Rinichi arată că aproape două milioane de români suferă de diabet zaharat, adică 11,6% din numărul cetățenilor cu vârste cuprinse între 20 și 79 de ani, ceea ce situează țara noastră pe locul doi în Europa, după Turcia.

Cifrele îi îngrijorează pe specialiștii români care au fost luați prin surprindere de numărul mare de români bolnavi de diabet sau care sunt pe cale să se îmbolnăvească de această maladie.

Într-o conferință de presă, Dr. Maria Moța, președintele Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice a declarat că "Am avut, personal, două surprize. Am avut surpriza zonelor cu cea mai mare prevalență și a zonelor cu cea mai mică prevalență. Am avut surpriza unei diferențe atât de mari între sexe, pe care nu o așteptam, și o prevalența foarte mare a diabetului zaharat la bărbați, comparativ cu femeile. (...) Și procentul relativ mare. (...) Oficial aveam înregistrat în jurul a 5 % din populație și ne-am trezit de fapt cu un procent dublu. E o surpriză. (...) Ne așteptam să fie mai mulți diabetici, dar parcă nu atât de mulți și nu atât de mulți prediabetici. Nu ne așteptam să avem un procent de 20 % prediabet...Potrivit acestui studiu, în topul regiunilor cu cei mai mulți diabetici se află sudul țării, unde s-a înregistrat o prevalență a diabetului de 13,39%, urmată de regiunea București-Ilfov, cu 12,79%. Pe locul trei în topul prevalenței diabetului se află regiunea de Nord-Est (12,38%), urmată îndeaproape de regiunile Sud-Vest (12,1%), Nord-Vest (11,69%) și Sud-Est (10,44%). La polul opus, datele studiului arată că regiunile cu cei mai puțini diabetici sunt Vestul (8,2%) și Centrul (9,99%) țării"

Întrebată de ce sunt mai mulți români cu diabet în județele Argeș, Teleorman, Prahova, Ialomița, Giurgiu și Călărași, Dr. Maria Moța a spus că, deocamdată, specialiștii români nu au găsit o explicație.

"Nu am găsit nici un fel de explicație. (...) Nu știu dacă vom găsi o explicație, dar e certitudine".

Dintre pacienții cu diabet zaharat, 20,69% au reprezentat cazuri nou depistate, iar 79,31% erau deja în evidența medicilor de familie. În România, față de restul Europei, diabetologii au reușit să depisteze foarte mulți pacienți, în realitate doar 20 % din bolnavi nu sunt luați în evidențe.

"Cum ne explicăm că în România, 20 % sunt nediagnosticați, când în lume sunt zone în care 50 % nu sunt diagnosticați, iar în Europa sunt peste 30% nediagnosticați? ...Dacă stăm la un capitol bine, la acesta stăm bine", a mărturisit dr. Maria Moța.

O altă mare problemă a medicilor români este faptul că unii români cu diabet nu doresc să se știe de boala lor, cei mai mulți de frică că își vor pierde locul de muncă.

"În România, dacă noi avem înregistrați la centrele județene numai 5 % din populația între 20 și 79 de ani, ca având diabet zaharat, în realitate procentul este de peste 9 %, aproape unu din doi nu e luat în evidență și nu e declarat ca diabet zaharat", a explicat dr. Maria Moța.

Teama că, dacă se știe de boala lor, nu mai au un loc de muncă, face ca tot mai mulți români să își ascundă diabetul.

"Ce vă pot spune din viața de zi cu zi e că o mare parte dintre salariați doresc să-și țină sub tăcere diagnosticul de diabet zaharat din teama de a nu fi, în caz de restructurări, primii pe listele de concedieri, de pensionare precoce (...). De teamă că nu își pot menține o anumită funcție la locul de muncă sau politicienii, în mare parte, sunt cei care doresc să se păstreze secretul asupra bolii și atunci refuză luarea în evidență", a arătat dr. Maria Moța. Potrivit acesteia, medicii sunt obligați să anunțe angajatorii și chiar poliția, în anumite situații, deși pacienții cu diabet nu doresc să se știe de boala lor.

"Sigur că medicul diabetolog trebuie să aibă foarte mult discernământ și să știe până unde poate păstra acest secret, pentru că sunt o serie de pacienți care trebuie declarați și chiar noi îi anunțăm la locurile de muncă și la nivelul poliției, mai ales pe cei insulino-dependenți, care sunt purtători de arme, care conduc, care au meseria de șofer pe mijloace publice și care ar putea pune în pericol nu numai viața lor ci și a celor din mașină sau a celor de pe stradă", a spus dr. Maria Moța.

Răspunzând unei întrebări a corespondentului AGERPRES, specialistul diabetolog a spus că românii merg, de obicei, la medicul diabetolog în cele mai multe cazuri când se depistează diabetul zaharat.

Studiul PREDATORR este realizat în premieră națională,iar realizarea acestuia a durat un an și jumătate și arată exact câți români suferă de diabet. Pentru acest studiu a fost folosit un eșantion reprezentativ de 3.000 de persoane din 101 centre din România.

Rezultatele finale ale studiului epidemiologic PREDATORR mai arată că peste 80% din populația adultă a României cu vârsta cuprinsă între 20-79 de ani prezintă anomalii ale lipidelor sanguine, în timp ce peste 2,6 milioane de români, cu vârsta cuprinsă între 20-79 de ani, au hiperuricemie (sindrom caracterizat prin creșterea nivelului de acid uric în sânge).

PREDATORR a fost dat publicității în prima zi a celui de-al 40-lea Congres al Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, desfășurat la Sibiu, în perioada 21-24 mai 2014. (AGERPRES/A, AS - autor: Isabela Paulescu, editor: Diana Dumitru)

Diabetul zaharat, prin complicațiile sale, este cea mai frecventă tulburare de metabolism care își exercită efectul negativ asupra calității vieții și asupra prognozei bolii.

Cauzele diabetului zaharat

Tipurile diabetului zaharat în funcție de cauză:

• Diabetul zaharat de tip I: cauza acestei boli este distrugerea celulelor beta, producătoare de insulină, a insulelor Langerhans din pancreas. Aceasta este consecința unei reacții autoimune împotriva acestor celule . Poate să apară la orice vârstă, iar boala poate fi tratată doar prin suplimentarea insulinei.
• Diabet zaharat tip II: în centrul acestei boli se află rezistența la insulină care este cauzată de creșterea cantității de țesut adipos abdominal. La începutul bolii nu există modificari ale glicemiei, deoarece pancreasul compensează prin creșterea producției de insulină. Odată cu înaintarea bolii, producția de insulină a pancreasului nu va mai fi de ajuns, față de rezistență la insulină, și astfel apare toleranța scăzută la glucoză, apoi diabetul zaharat. Pe lângă modificările valorii glicemiei, acestei boli îi mai este caracteristică hipertensiunea arterială și nivelul crescut al lipidelor din sânge (colesterină și trigliceride). Toate acestea la un loc accelerează apariția aterosclerozei. Tratamentul are ca principal scop scăderea rezistenței la insulină. Cel mai mare rol în tratarea acestui tip de diabet îl are stilul de viață, tratamentul medicamentos este doar pe locul doi.
• Diabetul zaharat tip II poate să însoțească mai multe boli sau modificări genetice. Din acestea, în România, cel mai frecvent este întâlnit diabetul zaharat legat de leziuni ale pancreasului. Acesta poate să apară pe fondul alcoolismului sau dacă sunt calculi la nivelul căilor biliare. În astfel de situații, tratamentul este îngreunat din cauză că leziunea afectează întreg pancreasul astfel, pe lângă scăderea producției de insulină, scade și producția de glucagon (este un hormon de creștere a nivelului de glicemiei). Scăderea producției enzimelor digestive duce, de asemenea, la creșterea timpului de absorbție al carbohidraților, ceea ce-l face mai greu de calculat. Deoarece esența bolii este deficitul de insulină și tratamentul constă în suplimentarea acesteia.
• Diabetul zaharat de tip II poate fi cauzat și de anumite medicamente (de exemplu: steroizi, antipsihotice). Aceste medicamente se administrează întotdeauna după o evaluare atentă a raportului risc/eficiență, iar pe parcursul tratamentului glicemia trebuie monitorizată în mod regulat.
• Diabetul zaharat gestațional este diabetul descoperit în timpul sarcinii.

Caracteristici:

Nu există "stadiul de mijloc" ca toleranța scăzută la glucoză, persoana respectivă ori este diabetică ori nu;

Controlul glicemiei este mult mai sever, datorită posibilității de afectare a fătului;

Tratamentul este ori cu insulină, ori dieta adecvată, medicamentele nu intră în discuție;

Boala poate să dispară după naștere, gravidele trebuie să facă un screening pentru diabetul gestațional în săptămâna 24-28 a sarcinii, iar monitorizarea gravidelor cu diabet zaharat este important chiar și după naștere.

Simptomele diabetului zaharat

Diureză accentuată: glucoza excretată în urină leagă multă apă și acționează ca un diuretic. Pacienții elimină cam 4-5 l de urină pe zi, uneori mai mult, astfel că și consumul de lichide este mai mare. La diabetul zaharat, care apare relativ brusc, acest lucru poate fi primul semn al instalării bolii.

Tulburări de metabolism: În lipsa efectului insulinei, celulele rămân fără glucoză și nu pot prelua glucoza, de aceea va crește glicemia. Pacientul mănâncă mult și totuși slăbește. Descompunerea lipidelor este posibil doar în prezența glucozei, fără glucoză lipidele se vor descompune în acetonă și acid acetic și din această cauză pacientului îi miroase respirația a acetonă. Aceste produse ale metabolismului sunt acide, iar dacă nivelul lor crește și pH-ul organismului se schimbă, lucru care poate provoca greață, vărsături, respirație rapidă, forțată, în situații grave poate provoca și comă.

Predispoziție la infecții. Nivelul de glucoză din țesuturi crește în cazurile netratate, astfel constituind un mediu bun pentru dezvoltarea bacteriilor, ciupercilor, între timp funcția de fagocitare al celulelor imunitare suferă, sunt frecvente infecțiile cutanate și mucoase cu ciuperci, respectiv cele bacteriene, care apar pe acest fond.

Complicații. În diabetul zaharat de tip II glicemia crește încet, simptomele amintite mai sus apar foarte rar, deseori doar complicațiile tardive ne dezvăluie diabetul zaharat deja existent. Glicemia crescută mult timp provoacă leziuni la nivelul mai multor proteine ale organismului, afecteaza țesuturi și implicit organe.

Complicații mai frecvente:

• Retinopatie: Constă în leziunea stratului nervos al globului ocular (retina) și care poate să ducă la pierderea vederii.
• Nefropatie: Constă în leziunea vaselor mici ale rinichilor, ceea ce duce la apariția proteinelor în urină, hipertensiune arterială, și într-un final la insuficiență renală. Mulți pacienți diabetici ajung din păcate în stadiul în care rinichii nu mai sunt în stare să-și exercite funcția. În astfel de cazuri se recurge la dializă renală, ceea ce înseamnă că funcția rinichilor este preluată de un aparat.
• Neuropatie: Se manifestă prin parestezii, dureri, tulburări vegetative. La tulburări vegetative amintim impotența, diareea sau constipația, transpirație abundentă și palpitațiile.
• Boli ale arterelor mari (macroangiopatii): Poat să apară și să se agraveze în timp ateroscleroza la nivelul oricărei artere mari. Tipurile: ateroscleroza, cea care provoacă obstrucția arterelor la nivelul membrelor, boala arterelor coronariene, boli ale arterelor cerebrale. La pacienții cu diabet zaharat apare foarte frecvent ateroscleroza la nivelul membrelor, care poate duce la apariția ulcerelor gambiene sau chiar la amputarea membrelor. În România, se amputează zilnic un picior sau un deget de la picior la 12 oameni (aici nu sunt luate în calcul amputațiile care survin în urma unor accidente, acestea au ca și cauza diferitele tulburări de circulație, diabetul zaharat).

Pe lângă aceasta, diabetul zaharat merge împreună, foarte des, cu hipertensiunea arterială, obezitatea, boli ale vezicii biliare, inflamațiile renale și ale vezicii urinare, infecțiile cu ciuperci ale pielii sau ale unghiilor.